Stilul care ti se potriveste, oriunde, oricand

            "Cri, cri, cri toamna gri; nu credeam c-o sa mai vii." Si cu toate acestea a venit, desi a fost draguta si nu ne-a atacat brusc, luandu-ne prin invaluire, retragand mai intai o raza de soare, apoi una si inca una. Si cu copacii s-a purtat frumos nedezgolindu-i dintr-o data, ci asa cate putin....mai intai a inceput sa schimbe culoarea frunzelor ruginindu-le pe ici pe colo, iar apoi le-a trimis adieri caldute desprinzandu-le usor de pe ramuri.
           Desi vremea e inca calduta, nevrand sa ne sperie, majoritatea vietuitoarelor stiu ca e momentul sa se pregateasca de hibernare, pasarile si-au luat zborul spre destinatiile lor insorite, iar blanoasele deja au vizuinile captusite si pline de provizii. Asemeni lor si eu trebuie sa ma pregatesc pentru zilele friguroase. Daca pana acum nu prea mi-am batut capul cu tinuta vestimentara...ca doar vara-i vara si e permis orice, acum e alta poveste.... Toamna isi cere drepturile ei, sfarsitul concediilor, reinceperea scolii sau a serviciului toate trebuiesc facute cu stil si eleganta, iar asta impune o garderoba noua....si daca nu o intreaga garderoba macar cateva piese acolo ....de rezistenta, nu? Problema este cu atat mai dificila cu cat peste vara dimensiunile si formele s-au mai schimbat, cel putin in cazul meu ca proaspata mamica si vrei nu vrei esti nevoit/a sa schimbi cea mai mare parte a lucrurilor din dulap... Teoretic suna bine....practic e un proces anevoios (ai de colindat magazine), frustrant (ce spuneam despre dimensiuni si forme?) dar mai ales costisitor, ca doar vrei sa arati bine.

          Zilele acestea insa, mergand la Real am gasit accidental, zic accidental ....deoarece o urma de znobism ascunsa bine prin cutele personalitatii mele striga din cand in cand : nu te poti imbraca de la supermarket, printre rafturile supermarket-ului solutia problemelor mele concretizata intr-o pata portocalie in capatul raionului cu imbracaminte de dama, pata ce ma imbia sa ma apropii. Bineinteles ca nu amrezistat tentatiei  de a ma apropia, ulterior m-am felicitat pentru asta fiind placut surprinsa de culorile Generation Me.  Dar culorile nu au fost singurele care m-au impresionat, stilul urban al pieselor prezentate, materialele moi si usoare dar mai ales croiala stransa si eleganta m-au facut sa inteleg ca stilul marcii proprii a Real Designers este ceea ce imi trebuie toamna aceasta. Am remarcat o pereche de pantaloni caramizii ideali atat pentru a iesi in oras dar si pentru a impinge caruciorul, la care am asortat o camasa in aceeasi culoare, iar pentru a ma feri de racoarea serilor de toamna am optat pentru un cardigan maro; iar partea cea mai interesanta a fost ca aceste cumparaturi au avut un cost mai mult decat acceptabil in ceea ce priveste raportul calitate pret.
          Ma voi intoarce si maine, dar nu singura ci insotita de baieti, ca doar si garderoba lor are nevoie de o mica improspatare, iar un Native Lands nu se sfieste sa fie impecabil :) .

Aceasta postare a fost scrisa pentru superblog 2012

Avensis, marca celor remarcabili

        Nu este o personalitate, nu este o vedeta, nu a scris nici o carte, nu a descopeit vre-un leac miraculos, nu a castgat un premiu Nobel, nu a descoperit o planeta noua, nu s-a perindat pe la televizor si nu a aparut in tabloide.....este un om obisnuit si cu toate acestea este cea mai remarcabila persoana pe care am cunoscut-o. Si totusi cum poate fi remarcabil un om obisnuit, simplu si modest? Foarte simplu: prin conduita sa etica si morala, prin verticalitatea si corectitudinea pe care a afisat-o dealungul vietii, prin exemplele pozitive pe care ni le-a aratat si prin pildele pe care ni le-a spus. Probabil ca alegerea mea este subiectiva, dar pentru mine remarcabil nu este altcineva decat omul care mi-a dat viata, care m-a invatat sa fac primii pasi, m-a invatat sa silabisesc primele cuvinte si m-a invatat alfabetul pe o tabla de pal vopsita si inramata chiar de mana sa. Este acel om care atunci cand aveam 3 ani si mi-am insusit un mar din vecini si o stropitoare de la gradinita a stiut sa-mi arate gravitatea faptei pe care am facut-o si sa ma faca sa inteleg ca astfel de lucruri sunt mai mult decat infractiuni. Este acel om care m-a invatat ca a-mi turna colegii nu este cea mai buna cale de a descrie adevarul si de a castiga puncte in fata educatoarei. Este acel om care mi-a luat apararea chiar si atunci cand am facut lucruri urate, privirea lui fiind mai arzatoare atunci cand m-a iertat decat toate tipetele dirigintei mele cand a descoperit usa clasei mutilata de sagetile de darts. Acest om m-a invatat ca a pierde nu e o rusine, chiar daca nu ai trecut de faza pe judet la olimpiada si ca a o lua de la capat nu e o slabiciune chiar daca te mai despartea un punct de locul de la buget. Un astfel de om are puterea de a sta semet asemeni lui Avensis, minunea eleganta si sofisticata a celor de la Toyota, chiar si in fata umilintelor cauzate de boala, suferinta si neputinta. Si m-a mai invatat ceva, m-a invatat sa nu ma dau batuta si sa lupt pentru viata "si de-ar fi sa te tarasti pe genuchi si pe coate lupta, lupta pentru fiecare farama de viata, fiindca merita traita".
          Iti multumesc tata pentru ceea ce sunt, dar mai mult decat orice iti multumesc ca exist.


Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2012