Avensis, marca celor remarcabili

        Nu este o personalitate, nu este o vedeta, nu a scris nici o carte, nu a descopeit vre-un leac miraculos, nu a castgat un premiu Nobel, nu a descoperit o planeta noua, nu s-a perindat pe la televizor si nu a aparut in tabloide.....este un om obisnuit si cu toate acestea este cea mai remarcabila persoana pe care am cunoscut-o. Si totusi cum poate fi remarcabil un om obisnuit, simplu si modest? Foarte simplu: prin conduita sa etica si morala, prin verticalitatea si corectitudinea pe care a afisat-o dealungul vietii, prin exemplele pozitive pe care ni le-a aratat si prin pildele pe care ni le-a spus. Probabil ca alegerea mea este subiectiva, dar pentru mine remarcabil nu este altcineva decat omul care mi-a dat viata, care m-a invatat sa fac primii pasi, m-a invatat sa silabisesc primele cuvinte si m-a invatat alfabetul pe o tabla de pal vopsita si inramata chiar de mana sa. Este acel om care atunci cand aveam 3 ani si mi-am insusit un mar din vecini si o stropitoare de la gradinita a stiut sa-mi arate gravitatea faptei pe care am facut-o si sa ma faca sa inteleg ca astfel de lucruri sunt mai mult decat infractiuni. Este acel om care m-a invatat ca a-mi turna colegii nu este cea mai buna cale de a descrie adevarul si de a castiga puncte in fata educatoarei. Este acel om care mi-a luat apararea chiar si atunci cand am facut lucruri urate, privirea lui fiind mai arzatoare atunci cand m-a iertat decat toate tipetele dirigintei mele cand a descoperit usa clasei mutilata de sagetile de darts. Acest om m-a invatat ca a pierde nu e o rusine, chiar daca nu ai trecut de faza pe judet la olimpiada si ca a o lua de la capat nu e o slabiciune chiar daca te mai despartea un punct de locul de la buget. Un astfel de om are puterea de a sta semet asemeni lui Avensis, minunea eleganta si sofisticata a celor de la Toyota, chiar si in fata umilintelor cauzate de boala, suferinta si neputinta. Si m-a mai invatat ceva, m-a invatat sa nu ma dau batuta si sa lupt pentru viata "si de-ar fi sa te tarasti pe genuchi si pe coate lupta, lupta pentru fiecare farama de viata, fiindca merita traita".
          Iti multumesc tata pentru ceea ce sunt, dar mai mult decat orice iti multumesc ca exist.


Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2012