Balada zilei de luni

Balada zilei de luni

Nici o minune-n târgul aţipit
pe dealul sur de la-nceputul lumii,
dacă e luni miroase-a lâncezit
torcând la părul blond al săptămânii

dacă e luni comerţul stă închis
şi cumperi pâine de la frizerie
în urma unui tragic compromis
care milenii încă o să ţie

dacă e luni am barbă şi nu ies
de sub cearşaf nici să mă pici cu ceară,
melancoliile-mi dau ghies
şi gândurile negre mă-mpresoară

dacă e luni mă sinucid un pic
cu lacrimile tale de cucută,
sub şoldurile tale de-arseníc
dacă e luni visez o fată slută

care mă înveleşte-n giulgiu (sic!)
şi pofticioasă buzele-mi sărută;
dacă e luni, prietene, îţi zic
cu resemnare: e o zi pierdută.

poezie de Cristian Bădiliţă



Dulcea zi de luni, oricat de lung ar fi sfarsitul de saptamana, oricat de mult ne-am odihni, ziua de luni ne gaseste mai obositi, mai stresati si mai apatici decat oricare din suratele ei. Oricat de frumoasa, de vesela sau de inmiresmata ar incerca ziua de luni sa ni se prezinte, nu facem altceva decat sa o ignoram, sa o blamam si cateodata chiar sa o uram.
Sa fie ziua de luni chiar o zi pierduta? Nu.... nu cred ca e in totalitate o zi pierduta, poate doar o particica, acea particica in care ne e greu sa credem ca nu mai putem merge la piscina, nu ne mai putem plimba pe carari de munte, nu mai putem povesti cu bunica, sau pur si simplu nu mai putem lenevi visand cu ochii dechisi. Din pacate ne-am intors la problemele noastre cotidiene, la sarcinile de servici si la rutina zilnica.
Usor usor ne revenim, ne intoarcem cu picioarele pe pamant si ne dam seama ca este inceputul unei noi saptamani. Depinde de noi daca acest inceput va fi umbra unui week-end trecut sau prefata unui week-end viitor.
O saptamana cu multe realizari va doresc tuturor, in timp ce zilele se vor succede cu repeziciune pentru a ne aduce din nou la un alt sfarsit de saptamana.