Striga tare ce te doare ;))

Cam asa se rezolva problemele in ziua de azi...... Trist dar adevarat. Si spun asta deoarece am am patit-o pe propria piele. De mai bine de 2 luni de zile ma plimb pe la birourile unei anumite administratii ( nu dau nume pentruca si reclama negativa e tot o reclama ) pentru a rezolva o problema. Ca orice cetatean model si respectabil am depus dosarelul cu documentatia: copii dupa actele de studii, adeverinte , cereri tot tacamul. Am vorbit cu liderul organizatiei iar acesta m-a indrumat catre secretariat pentru a mi se lua si inregistra dosarelul, iar apoi am plecat acasa linistita deoarece autoritatile isi fac treaba.
Dupa o saptamana revin cu telefon si aflu ca seful nu este in localitate si doamna secretara nu are informatii. Mai trece o saptamana si se intampla acelasi lucru. A treia saptamana ma hotarasc sa strabat orasul si sa poposesc la usa institutiei, bineinteles ca secretara nu stie nimic iar seful este in delegatie......enervata cer numarul de telefon al sefului si -l sun......auzi pretentii pe capul meu cum sa raspunda omul daca e in delegatie? are sedinte intalniri ..eu mai lipsesc.
In fine repet povestea cu telefoane si vizite la sediu, nervi mancati ..tot tacamul. Dupa o luna si jumatate gasesc intamplator in geanta numarul sefului si zic sa mai fac o incercare.....formez sun si stupoare isi aminteste de mine si de dosarelul cu pricina, mai mult decat atat o masina opreste in dreptul meu (eram pe strada) si sunt intrebata "cu mine vorbiti" ? Ei da este chiar seful in persoana tot numai un zambet, ma invita sa urc si ajungem la sediu pentru a rezolva problema......in sfarsit.
Ce credeati ca s-a terminat? nuuu ajunsi la sediu dosarelul cu pricina s-a evaporat, secretara spune ca e la sef, seful la secretara si uitea asa zboara mata moarta dintr-un birou in altul......iar eu stau si ma uit...ca...
Se termina si reprezentatia si sunt trimisa acasa cu promisiunea ferma, dar mai ales din inima ca maine dimineata actele mele vor aparea pe masa ilustrului domn pentru a fi studiate si peste doua zile voi avea un raspuns oficial.
Trec si cele doua zile de asteptare, greu inchipuitiva si iata-ma din nou la usa institutiei, ciocan delicat si intru zambind cu gura pana la urechi
" - Buna ziua , am venit tupa raspuns...
- Buna ziua , ce raspuns?
- Pai raspunsul la dosarelul acela pe care nu il gaseati...
- A pai nu stiu , e la sefu !"
Putin alarmata sun la sef, " ..a dosarul Xulescu nu la mine domnisoara e la secretara" ....ei bine cu toate eforturile disperate ale ingerasului meu de a ma calma , am inceput sa ma inverzesc, sa ma inrosesc si bineinteles ca am explodat.....nu in birou ci pe hol de rasuna toata cladirea, detalii nu va dau...nu pentruca nu mi-as amintii dar mi se inrosesc si acum urechile gandindu-ma ce epitete am folosit, fie vorba intre noi nici nu stiam ca am in vocabular asemenea cuvinte =)))))
Nu pot sa spun decat atat ...cu cat am tipat mai tare cu atat s-au agitat "domnsoarele" secretare mai tare si stupoare seful s-a teleportat in birou cu hartiutele in dinti .
Concluzia e simpla ai o problema de rezolvat? atunci uita de politete, uita de maniere, uita de cei 7 ani de acasa, bate cu pumnul in masa, injura nitelus, urla cat te tin plamanii , ameninta putin si sigur problema se va rezolva =)))) va spune "stan patitul ".