Puritatea sunetului

           O adiere parfumata imi gadila narile incercand sa ma trezeasca, deschid ochii si temerile de peste noapte revin, oricat de mult am incercat nu am reusit sa adorm decat spre dimineata ...azi e ziua cea mare.  Cu greu reusesc sa iau micul dejun si sa imbrac, iar timpul mi se pare ca sta in loc, totul se misca cu incetinitorul....oare mai ajung odata? Da, am ajuns intr-un final, putin ametita, e firesc, si plina de emotii, imi fac curaj si reusesc sa bat la usa. Usa se deschide si in cadrul lui un domn destul de bine facut dar cam chelios pentru gustul meu ma pofteste sa intru. M-am conformat, dintrodata picioarele mi s-au inmuiat si am simtit cum incet incet capata greutatea plumblului....
"- Luati loc  va rog.
- A...sigur, da..." am raspuns cu un nod in gat, simteam ca tremurul din voce incepe sa se raspandeasca usor usor in tot corpul. Am facut eforturi destul de mari sa ma linistesc si aproape ca am reusit pana in momentul in care domnul cu cheliuta mi-a spus sa -mi ridic bluza...
            Tremurand ca varga am ascultat .....si am inchis ochii incercand sa ma calmez. Pret de cateva secunde a fost liniste, o liniste deplina, apasatoare.
          "Tic -tac, tic-tac" ...dintrodata tremul a disparut si am devenit rigida ca o stana de piatra.....nu indrazneam sa respir, nu indrazneam sa ma misc, incercam din rasputeri sa-mi maresc cat mai mult urechile pentru a prinde fiecare nota din sunetul ce se auzea. Cu inima cat un purice mi-am facut curaj si a intrebat:
"-Nu va suparati...ceea ce se aude......e ceea ce cred eu?
- Sigur ca da, vad ca ti-ai dat seama , e inima copilului tau ."
          Am inchis ochii si am incercat sa inregistrez in memorie acel sunet, pe care il auzeam pentru prima data "da e inima copilului meu" si pentru prima data decand ma luptam cu migrenele, cu ametelile, greturile sau modificarea (deloc estetica ) a corpului meu mi-am dat seama ca alaturi de mine se afla o fiinta mititica, o fiinta ce in mai putin de o jumatate de an se va afla in bratele mele si cu putin noroc in maxim un an de zile imi va spune "mama".
         Nu am crezut ca voi mai reusi sa retraiesc aceste sentimente, ca ma vor mai incerca aceleasi emotii ca in momentul in care, am auzit pentru prima oara batand inima copilului meu. M-am inselat, aveam sa retraiesc momentul la intensitate maxima, acest lucru s-a intamplat atunci cand ASSUS N75 mi-a redat filmuletul facut la ecograf cu aceeasi acuratete ca si atunci , cand l-am auzit prima data in cabinetul medical.

Acest articol participa la SuperBlog 2011: etapa nr 1