Cumpara romaneste

            Ce pacat ca e ultima lingurita...am oftat privind in oglinda de inox amintirile unei alte lumi....O lume in care bunica ma tinea de mana in poiana verde plina de violete, o poiana prin care alergam desculta in incercarea de a culege cat mai multe flori si a face cel mai mare buchet pe care l-a primit bunica vreodata.  Simt deja adierea parfumata a unui vant cald de primavara ce ne aminteste ca se insereaza si trebuie sa mergem spre casa......mai ales ca Joiana nu mai are rabdare si trebuie sa-si vada puiul, au stat despartiti o zi intreaga. Am privit cum se scufunda cumpana in fantana , iar bunica a rasturnat in jgheab un suvoi racoros de apa pe care Joiana l-a baut dintr-o rasuflare, iar apoi a plecat agale spre casa. Mi-am luat din bucataria de lemn canita de lut si am asteptat cuminte pe prispa ca buni sa o potoleasca pe Joiana, sa dea drumul vitelului si apoi sa se intoarca la mine pentru a -mi umple recipientul cu lichidul acela alb si  parfumat pe care l-am sorbit fara sa respir....

            Imi aminteam si acum parfumul, mirosul dar mai ales gustul laptelui sau a smantanii de la tara. Am incercat numeroase produse, din numeroase magazine sau supermarket-uri insa nimic nu a readus inapoi gustul copilariei, nu m-am putut obisnui cu albul imaculat al lactatelor din comert si nici cu gustul standard al acestora......parca sunt toate la fel. Intr-una din zile sotul meu a fost cel care a facut cumparaturile la noul hipermarket din oras , printre cumparaturile din sacosa am gasit o galetusa alba cu eticheta simpla, deloc elaborata sau pretentioasa, pe care scria smantana D*D* am deschis-o curioasa si nu am putut sa nu remarc culoarea, nu era albul acela orbitor cu care eram obisnuita, ci avea o culoare putin mai inchisa ce imi amintea de trecut, nerabdatoare mi-am cautat lingurita sa o incerc si pentru prima data dupa multi ani, am simtit ca am din nou 4 ani si tin in mana vechea mea canuta de lut asteptand ca bunica sa mi-o umple...
            Am cercetat cu atentie eticheta, firma producatoare era romaneasca si mai mult decat atat isi avea sediul in vecinatatea orasului meu. Descoperirea nu a facut decat sa ma bucure si sa-mi intareasca inca odata convingerea ca nimic nu va egala un produs romanesc . Ma bucur ca cei de la Real promoveaza produse romanesti distribuindu-le prin reteaua lor de magazine, ma bucur totodata ca intind o mana de ajutor micilor producatori ce nu isi permit momentan sa se promoveze agresiv pentru a patrunde pe pieta.  Promovarea produselor romanesti are efecte benefice si asupra economiei, contribuind in mica masura la diminuarea somajului, prin crearea unor noi locuri de munca in aceste mici intreprinderi.
           Ma bucur ca producem romaneste si ma bucur ca incepem in sfarsit sa si vindem romaneste.

Acest articol participa la SuperBlog 2011, etapa. nr. 15